STUDIEREA CU AJUTORUL IZOTOPILOR STABILI A ROLULUI ECOSISTEMELOR TERESTRE IN STOCAREA CARBONULUI SI REDUCEREA EMISIILOR DE CO2

Prezentare:

   Protocolul de la Kyoto semnat in 1997 de 84 de tari, printre care si tara noastra, cere reducerea semnificativa a emisiilor de CO2 (Comunitatea Europeana a acceptat reducerea emisiilor de CO2 cu 8% pana in anul 2010 raportat la anul 1990). In protocol se stipuleaza, ca o alternativa de reducere a emisiilor de CO2, sechestrarea de CO2 de catre biosfera terestra. Astfel a devenit de interes prioritar pentru domeniul cercetarii fundamentale studiul schimburilor de gaze intre ecosistemele terestre si atmosfera, precum si estimarea cantitatii de C stocata de diferite tipuri de ecosisteme. Obiectivul cel mai important a devenit evaluarea balantei carbonului la nivel national, european si global prin folosirea metodologiilor riguroase si foarte moderne prin care se combina masuratorile si modelarile de la scara ecosistemului la intregul continent.
   Proiectul isi propune sa aduca date si modele noi de variatie a fluxurilor de gaze intre biosfera si atmosfera specifice unor ecosisteme din Romania, prin care sa se completeze datele si modelele existente la nivelul altor tari si cu care sa se poata face o estimare mai buna a balantei carbonului la nivel european si global. Se stie acum ca ecosistemele terestre joaca un rol important in bugetul global al C. Masuratorile de CO2 atmosferic au aratat ca numai jumatate din CO2 rezultat din activitati antropogenice ramane in atmosfera, cealalta jumatate este absorbita de oceane si biosfera terestra in fiecare an. Dupa estimarea cantitatii de C stocata in oceane s-a constatat ca un mare rezervor de C este localizat in biosfera terestra din Emisfera Nordica. Compozitia izotopica a CO2 atmosferic contine informatii despre marimea si distributia acestor surse si rezervoare de C. Absorbtia prin fotosinteza a CO2, respiratia plantelor si solului, arderea biomasei si a combustibililor dau semnale izotopice diferite ale carbonului si oxigenului in atmosfera care pot fi folosite ca trasori ai acestor surse/consumatori pentru diferite scari temporale si spatiale. Folosirea compozitiei izotopice a 13C in CO2 atmosferic permite partitionarea schimbului atmosferic intre oceane si biosfera terestra. Se anticipeaza ca folosirea 18O in CO2 va permite partitionarea schimbului de CO2 intre absorbtia fotosintetica de CO2 si respiratia solului.