REZULTATE
Etapa 1
·
S-au
preparat nanoagrgati metalici de aur si platina prin metodele de impregnare si
coprecipitare;
·
S-au realizat masuratori de difractie de raxe
X folosind radiatia clasica pentru sistemele preparate;
·
S-a realizat fundamentarea matematica a
tehnicilor de aproximare analitica si numerica a profilelor de difractie de
raze X prin distributiile Cauchy si Voigt;
·
S-a analizat efectul sinergetic al sistemelor
investigate indus de suporti oxidici multipli.
Etapa
2
·
S-a dezvoltat modelul teoretic
Warren-Averbach generalizat pentru
determinarea nanostructurii globale a nanocristalitelor metalice de Au si Pt;
·
Fundamentarea matematica a tehnicilor de
aproximare analitica si numerica a profilelor de difractie de raze X prin
distributiile Cauchy, Gauss, Voigt si Pearson VII;
·
S-a conceput un produs software in limbajele
de programare Maple si Gnuplot in vederea determinarii structurii globale a
naoclusterilor metalici prin tratarea analitica si numerica a modelului teoretic.
Etapa 3
Etapa a treia a avut ca si scop prepararea de
noi catalizatori folositi in protectia mediului si caracterizarea structurala
si electronica a acestora.
Metodele care s-au
utilizat pentru preparare sunt metoda bazata pe schimbul ionic in
solutie apoasa (IA) si metoda depunerii chimice din faza de vapori (CV). Ca
material precursor pentru fier s-a
utilizat sulfatul feros (FeSO4.7H2O) pentru metoda IA iar clorura ferica (FeCl3) pentru
metoda CV. Continutul de fier
din catalizatori s-a calculat a fi cuprins intre 2 si 5,5%,corespunzand unei
cantitati de Fe2O3 cuprinsa intre 3-8%. S-au preparat 3
probe prin fiecare metoda cu continut diferit de fier si oxid de fier. Proprietatile zeolitului utilizat ca suport
in prepararea probelor de catalizatori
au fost: diametrul porilor 5Å, volumul de mezopori 0.062 cm3/g,
volumul de micropori 0.176 cm3/g iar
aria de suprafata aproximativ 571 m2/g.
Structura cristalina globala a fost
determinata prin metoda difractiei de raze X pe pulberi. In urma procesarii spectrelor
de difractie s-a constatat ca dimensiunea medie a cristalitelor de Fe2O3
a fost cuprinsa in intervalul de 300-500 Å. In acest caz s-a considerat ca nu
sunt necesare investigatii suplimentare pentru determinarea parametrilor de
microtensiune si a probabilitatilor globale de defecte. Proprietatile magnetice
au fost investigate prin analiza curbei de magnetizare in functie de campul
magnetic aplicat de unde s-a constatat ca probele investigate nu au o comportare
superparamagnetica.
Cea de a doua
activitate a constat in determinarea modelului experimental optim pentru
inregistrarea spectrelor de difractie si spectroscopie de absorbtie de raze X
prin utilizarea radiatiei sincrotronice. In urma deplasarii la Institutul de
Fizica Energiilor Inalte in cadrul Laboratorului Natinal de Utilizare a
Radiatiei Sincrotronice din Beijing (BSRF) conform protocoalelor de lucru la
instalatia de difractie de raze X pe pulberi (XRD), respectiv la cea de
spectroscopie de absorbtie de raze X s-au conceput modelele experimentale. In
cadrul masuratorilor XRD in functie de lungimea de unda a radiatiei incidente
monocromatice s-au determinat intervalele unghiulare, pasul precum si timpul
aferent fiecarei masuratori. In cadrul celui de al doilea tip de masuratori in
functie de muchia de absorbtie, concentratia elementului chimic si cantitatea
de substanta s-a ales tipul de masuratoare prin transmisie, respectiv
flourescenta. Detectia radiatiei incidente, transmise sau de fluorescenta a
fost realizata cu ajutorul camerelor de ionizare. In ambele cazuri s-au luat
toate masurile pentru a se obtine un raport semnal zgomot cat mai favorabil.
S-a elaborat
modelul de structura locala pe baza procesarii datelor experimentale de
spectroscopie EXAFS pentru catalizatori de aur. Modelul de structura locala a
constat in determinarea numarului de atomi din prima sfera de coordinare a
atomului de aur precum si a razelor. S-a pus in evidenta o reducere
considerabila a numarului de atomi din prima sfera de coordinare ca efect al
interactiunii puternice dintre atomii de aur cu
cei ai suportului/suportilor oxidici.Razele de coordinare insa nu se modifica
fata de sistemul standard ca dovada aurul suportat nu-si schimba proprietatile
metalice. Rezultatele de structura locala sunt intr-o concordanata deplina cu
cele obtinute din analiza structurii globale prin metoda difractiei de raze X.
Analiza structurii electronice a atomilor activi de Au s-a bazat pe studiului
formei muchiei muchiilor LIII de absorbtie de raze X. S-au pus in
evidenta toate tranzitiile electronice ce au loc in procesul de absorbtie si
anume: 2p3/2 in continuu, 2p3/2 in 6s, 2p3/2
in 6d5/2 si 2p3/2in 6d3/2. Parametrii ce
caracterizeaza aceste tranzitii electronice au fost determinati pe baza
produsului software coceput in limbajul GnuPlot si implementat cu ajutorul
spectrelor de absorbtie inregistrate in vecinatatea muchiei LIII.
S-a actualizat pagina web a proiectului http://www.itim-cj.ro/PNCDI/tocsem/
Etapa 4
Pentru atingerea primului obiectiv al etapei proiectului s-a elaborat, testat si implementat un produs software aferent procesarii datelor experimentale obtinute prin metodele experimentale
de difractie de raze X si spectroscopie de absorbtie de
raze X folosind radiatia sincrotronica.
Informatiile de structura globala au fost obtinute prin
analiza Warren-Averbach
care in esenta se bazeaza pe metoda transformatei
Fourier pentru rezolvarea ecuatiei de baza a spectroscopiei asociate catalizatorilor de platina suportati pe oxizi
de aluminiu, siliciu si titan. Modelul de structura locala a fost investigat prin analiza structurii
extise a muchiei LIII a platinei pentru aceleasi sisteme pentru care s-a elaborat structura
globala. Modelul structural
s-a bazat pe aproximarea locala si globala, a transformatei
Fourier directe si inverse,
pe metode de optimizare a semnalului teoretic care trebuie sa concorde
ca si forma si valori cu cel experimental. Informatiile de structura locala constau in determinarea numarului de atomi din prima sfera de coordinare precum si razelor
acestora. Modificarile
de structura locala au atestat faptul ca sistemele investigate poseda proprietati catalice. Din zona aferenta ce
descrie muchia LIII de absorbtie
sau determinat parametrii ce descriu
probabilitatile de tranzitie
electronica care au loc in procesul
de absorbtie de raze X. Este important de semnalat faptul ca modificarile valorilor parametrilor ce descriu aceste tranzitii descriu caracterul intrinsec al interactiunii dintre metalul activ in cazul acesta atomii
de platina respectiv suportul oxidic.
Descrierea proprietatilor
catalitice ale acestor sisteme a fost pusa in evidenta si prin metoda
teoretica a functionalei de
densitate (Density Fuctional
Theory). Aceasta metoda des utilizata in fizica si chimia cuantica
a aratat ca pentru un
cluster atomic de aur sau platina a carui structura a fost determinate prin metoda spectroscopiei
de absorbtie de raze X are o densitate
in exces de sarcina electrica capabila sa asigure interactiunea
electrostatica dintre clusterul metalic, suportul oxidic precum si reactanti.
S-a analizat corelarea
rezultatelor de structura prin difractie de raze X cu cele obtinute prin
masuratori de magnetizare.
De mentionat faptul ca s-a realizat verificarea practica a functionalitatii catalizatorilor in vederea elaborarii tehnologiei de obtinere si investigarea
posibilitatilor pe viitor de transfer tehnologic la potentiali beneficiari. Din punct de vedere al performantelor catalizatorilor preparati s-a observat
o activitate relativ buna data de diminuarea conţinutului în agenţii nocivi SO2
şi NO2, din gazele
de ardere la trecerea acestora prin instalaţia
ce contine acesti catalizatori. S-a observat o uşoară scădere a performanţelor
în diminuarea conţinutului în agenţii nocivi SO2
şi NO2, la trecerea
prin instalaţie, cu creşterea presiunii şi debitului fluxului de gaz, acest fenomen datorându-se
influenţelor exercitate
de componenţii majoritari
(O2, N2 şi CO2)
în coloanele de separare. O comportare mult mai eficienta
a catalizatorilor s-a observat in procesul de descompunere catalitica a deseurilor din plastic.