Obiective
Pentru studierea ecosistemelor terestre in reducerea emisiilor de CO
2 s-au ales trei tipuri de ecosisteme: (1) padure de foioase, (2) pasune, (3) vegetatie caracteristica zonelor umede si mlastinoase.
Pentru fiecare din aceste ecosisteme proiectul si-a propus sa rezolve urmatoarele probleme:
- elaborarea modelelor de discriminare izotopica a celor trei ecosisteme folosind semnalele izotopice masurate pentru fiecare din ele
- partitia fluxului net de CO2 intre ecosistem si atmosfera in fluxurile componente combinand datele experimentale cu modele teoretice cunoscute
- interpretarea variabilitatii spatiale si temporale a semnalelor izotopice atmosferice si terestre cu referire la cele trei ecosisteme
- influenta surselor antropogenice asupra concentratiei 13C in CO2 atmosferic si studierea contributiilor biologice si antropice asupra lui.
Obiective masurabile
Pentru rezolvarea problemelor propuse mai sus avem urmatoarele obiective:
- sintetizarea celor mai recente date legate de modele de discriminare izotopica in ecosisteme similare din alte zone de pe glob
- selectarea si experimentarea celor mai bune metodologii pentru determinarea compozitiei izotopice a materiei organice din sol, a CO2 rezultat din respiratia plantelor si solului precum si a CO2 atmosferic
- aplicarea modelului de amestecare a doua componente pentru obtinerea compozitiei izotopice a CO2 rezultat din respiratia ecosistemului (δ13CR)
- separarea fluxurilor de CO2 atmosferic in fluxuri componente cu amprente izotopice diferite pentru ecosistemele studiate
- reducerea erorilor in determinarea compozitiei izotopice (δ13CR), prin folosirea a doua tipuri de regresii: lineara si geometrica
- verificarea experimentala a modelului multicomponent pentru CO2 rezultat din respiratia solului
- modele de variatie a fluxului de CO2 cu inaltimea de colectare a probelor
- determinarea variatiilor temporale a semnalelor izotopice obtinute pentru un ecosistem
- verificarea ipotezei ca, compozitia izotopica a 13C din fluxul de CO2 rezultat din respiratia ecosistemului depinde de conditiile de mediu (lumina, temperatura, precipitatii, umiditatea solului)
- se demonstreaza ca, compozitia izotopica a rezervoarelor de carbon ale ecosistemului (cum sunt frunzele si materia organica din sol) nu este echivalenta cu 13CR, prin urmare determinarea variatiei concentratiei de CO2 atmosferic, [CO2], fata de compozitia izotopica a 13C in CO2 atmosferic, 13C, este metoda potrivita pentru estimarea compozitiei izotopice a fluxurilor ecosistemului (metoda dreptelor Keeling)
- verificarea ipotezei ca variabilitatea spatiala a lui 13CR pentru ecosistemele studiate depinde de tipul speciilor ce compun aceste ecosisteme
- stabilirea modelelor de variatie a lui 13CR pentru diferite scari de timp: diurne, sezoniere si anuale
- cuantificarea impactului surselor antropice asupra fluxului de CO2 atmosferic folosind legea conservarii maselor si modelul multicomponent