Rezultate
Etapa
I
a) Obtinerea si caracterizarea straturilor subtiri
de aur depuse pe mica si a nanoparticulelor de aur in suspensie.
- Au fost obtinute straturilor subtiri de aur prin evaporarea termica, in vid, a aurului si depunerea
vaporilor pe un suport de mica.
- Au fost preparate nanoparticulelor de aur. Tehnica utilizata consta in imbunatatirea metodei originale
de preparare a coloizilor de aur folosind procedeul
reducerii. Substanta de reducere utilizata a fost Na3Au(SO3)2.
- Morfologiastraturilor subtiri de aur si a nanoparticulelor de aur au fost caracterizata prin
microscopie electronica, microscopie de forta atomica si difractie de raze X. Depunerea este
relativ uniforma
si are o grosime de circa 700 nm. Difractogramele
de raze X releva o structura policristalina
a stratului de aur cu dimensiunea cristalitelor mai mari de 100 nm.
Suprafata
straturilor depuse are o morfologie granulata cu o granularitate
situata in
domeniu 25-45 nm.
- Imaginile de microscopie electronica pun in evidenta nanoparticule sferice cu dimensiuni in
domeniul 15-50nm. Difractogramele de raze X releva nano-cristalite orientate
preponderent
dupa planul cristalografic (111). Media dimensiunii cristalitelor
determinata
din formula Sherrer este de aproximativ 20 nm.
b) Simularea numerica a structurilor de energie minima si a spectrelor RMN ale unor
podanzi bitiofen-fenotiazinici.
- Structurile de energie minima si deplasărie chimice ale liniilor spectrale ale hidrogenului au fost
calculate pentru 4 compusi moleculari fenotiazinici:
- Fenotiozina
- 3,7-dibromofenotiazina N-substituită
- Podandul bis-bitiofen N-substituit fenotiazinic
- Macrociclul bis-bitiofen N-substituit fenotiazinic cu unitati
azobenzenice
- Spectrele teoretice 1H-RMN simulate ofera informaţii utile despre simetria moleculară ale
sistemelor studiate, iar deplasările spectrale ale protonilor echivalenţi pot identifica diferitele structuri
moleculare
prezente în timpul procesului de sinteza.
c) Design-ul, sinteza si
analiza structurala a unor derivati fenotiazinici si derivati macrociclici cu unitati fenotiazinice.
-
Au fost sintetizati derivati bi- si ter-tiofenici care ulterior
au fost utilizati la obtinerea dederivati
macrociclici.
- S-au elaborat design-ul compusilor finali si strategiile de
sinteza pentru a ajunge la podanzii necesari obtinerii de derivati macrociclici cu unitati bitiofenice si
fenotiazinice.
d) Investigarea proprietatilor fizico-chimice ale podanzilor
bitiofen-fenotiazinici prin: voltametrie ciclica, spectroscopie de fluorescenta si spectrometrie RMN.
Au fost caracterizati 3compuşii organici fenotiazinici:
- N-etil fenotiazina
- N-etil-3,7-bis(4,4,5,5-tetrametil[1.3.2]dioxoborolan-2-il)fenotiazina
- N-etil-3,7-bis(4-hidroxiazobenzen-3-il)
fenotiazina
Au fost obtinute voltamogramele
ciclice prin intermediul carora a fost caracterizat
efectul de ecranare a electrozilor de aur. Principala concluzie: gradul
de
fixare a moleculelor pe suprafata electrodului de aur este dependenta
de
numarul gruparilor functionale caracteristice,i de dimensiunile,
respectiv
dispunerea spatiala a acestora.
Etapa II
Caracterizarea podanzilor bitiofen-fenotiazinici in solutie respectiv depusi pe suprafete de
aur prin:
a) Spectroscopie IR si UV/VIS.
- Au fost obtinute
spectrele FTIR pentru patru compusi noi din clasa bitiofen-fenotiazinelor.
Spectrele permit identificarea si atribuirea principalele linii
spectrale care caracterizeaza modurilor vibrationale ale noilor specii moleculare.
- Au fost obtinute
spectrele reflexiei totale atenuate (ATR) respectiv spectrele de reflexie speculara in scopul
obtinerii de informatii privind monostratul molecular depus pe filme de Au
suportate.
- Aceleasi 4 tipuri de
podanzi fenotiazinici au fost caracterizati prin spectroscopie UV-VIS si au
fost identificate principalele benzi spectrale corespunzatoare
tranzitiilor electronice.
- Au fost determinate
spectrele UV-VIS ale nanoparticule de aur pe care s-au depus cele 4 tipuri
de podanzi fenotiazinici si a fost
urmarita modificarea benzii plasmonice.
- Spectrele UV-VIS ale
SSBA-urilor cu podanzi fenotiazinici sunt foarte apropiate de cele ale
substratului si sugereaza ca metoda de investigare nu este suficient de
sensibila pentru a caracteriza SSBA-urile obtinute
b) Spectroscopie de fluorescenta.
- Au fost obtinute
spectrele de excitare respectiv de emisie pentru 3 tipuri de podanzi
fenotiazinici care prezinta fluorescenta in solutie. Pentru fiecare compus
au fost determinate spectre de emisie multiple ridicate prin excitare cu
cateva lungimi de unda alese astfel incat sa corespunda maximelor din
spectrul de excitare.
- Spectrele de
fluorescenta ale SSBA-urilor au putut fi determinate doar pentru anumiti compusi. Spre
deosebire de spectrele UV-VIS in cazul fluorescentei prezenta compusilor
aduce contributii semnificative
c) Voltametrie ciclica.
Voltamogramele obtinute caracterizeaza efectul de ecranare a electrozilor de aur pe care il determina cei 4
compuşii organici fenotiazinici. Principala concluzie: fixarea moleculelor pe suprafetele de aur
este inca slaba. Calitatea SSBA-urilor poate fi imbunatatita prin optimizarea
geometriei moleculelor si a conditiilor de depunere.
Etapa III
a) S-au identificat structurile geometrice ale moleculelor libere si fixate pe suprafete de aur prin metode de modelare moleculara pentru urmatorii compusii:
- 3’,7’-dibromo-10’H(3-tioaceto-n-propilen)-fenotiazina
- 3’,7’-dibromo-10’H(6-tioaceto-n-hexilen)-fenotiazina
- 3,7-bis(2’-metilen-tiofen-5’-il)-10H(3-tioaceto-n-propilen)-5,5’-tetraetilenoxi-fenotiazina
b) Au fost simulate numeric spectrele RMN a urmatoarelor macrocicluri fenotiazinice:
- 3,7-bis(2’-metilen-tiofen-5’-il)-10H(3-tioaceto-n-propilen)-5,5’-tetraetilenoxi-fenotiazina
- 3,7-bis(5’-tiofen-2’-il)-10H(6-mercapto-n-propilen)-5,5’-tetraetilenoxi-fenotiazina
- 3,7-bis(4’-metilenoxi-azobenzen)-10H-etil-1”,4”-dioxa-2”,3”-bismercaptometil benzen-fenotiazina
- 3,7-bis( p-tolil-4-il)-10H-etil-4’,4’-tetraetilenoxi-fenotiazina
- 3,7-bis( 4’-hidroxi-azobenzen)-10H-(6-mercapto-n-hexilen)-fenotiazina
c) Au fost obtinuti urmatorii macrociclici cu unitati fenotiazinice, tiofenice si azobenzenice:
- 3’,7’-dibromo-10’H(6-tioaceto-n-hexilen)-fenotiazina (Tioacetat_fenotiazina_6)
- 3’,7’-dibromo-10’H(6-mercapto-n-hexilen)-fenotiazina) (Tiol_fenotiazina_6)
- 3,7-bis( m-fenilen)-10H-etil-3,3’-tetraetilenoxi-fenotiazina (M4EG)
- 3,7-bis( 4’-hidroxi-azobenzen)-10H-(6-mercapto-n-hexilen)-fenotiazina (Azo-trans)
d) Au fost caracterizate proprietatile fizico-chimice ale compusilor obtinuti, in solutie sau depusi pe suprafete de aur, prin:
- spectroscopie UV-VIS, IR si de fluorescenta
- spectrometrie de masa
- spectroscopie RMN
- voltametrie ciclica
- microscopie de forta atomica
- difractie de raze X
e) S-au obtinut SSBA-uri prin depunerea compusilor obtinuti pe suprafete de aur (111) , respectiv nanoparticule de aur.
f) A fost caracterizata morfologia si proprietatile fizico-chimice si structurale ale SSBA-urilor prin:
- Voltametrie ciclica;
- Spectroscopie de fluorescenta;
- Microscopie de forta atomica;
- Microscopie de fluorescenta.
Etapa IV
a) A fost achizitionat nanocalorimetru de titratre izoterma ITC (Isothermal Titration Calorimeter) si s-a testat cu ajutorul sistemului binar apa-etanol.
b) A fost obtinuta structura geometrica pentru doua macrocicluri fenotiazinice aplicand un cod bazat pe metoda Teoriei Functionale de densitate:
- 3,7-bis(tertiofen)-2,3- dimetil-1,4-dioxa-benzen- N-benzil fenotiazina (BTTDMNBPT)
- 3,7-bis(tertiofen)-2,3- dimercaptometil-1,4 dioxa-benzen-N-benzil fenotiazina (BTTDTiolNBPT)
c) A fost realizat design-ul, sinteza si analiza structurala a unor compusi fenotiazinici:
- 3,7-bis(tertiofen)-2,3 dimercaptometil-1,4 dioxabenzen-10H-benzil fenotiazina (BTTDTiolNBPT)
- bis 3,7-dibromo-10H (8- mercapto-n-octilen) fenotiazina (BTiol8CH)
- 3,7-dibromo-10H (8- mercapto-n-octilen) fenotiazina (Tiol8CH)
- tertiofen (TT)
- eter 12- coroana-4 - 2,5-difeniltiofen (ETDPhT)
- polieter 28- coroana-8-bis (2,5-difeniltiofen) (PETDPhT)
d) A fost realizata analiza fizico-chimica si structurala a compusilor macrociclici fenotiazinici si puse in evidenta modificarile induse prin complexare cu diversi cationi. Metodele folosite in acest scop au fost spectroscopia UV-VIS si spectroscopia de fluorescenta pentru compusii 1. - 5, calorimetria de titrare izoterma pentru compusii 5 si 6, voltametria ciclica pentru compusii 1 – 5 si difractie de raze X pentru compusii 2, 4 - 5:
- 3,7 dibromo-10H (8- mercapto n-octilen) fenotiazina (Tiol8CH)
- bis 3,7 dibromo-10H (8- mercapto-n-octilen) fenotiazina (BTiol8CH)
- tertiofen (TT)
- eter 12- coroana-4 - 2,5-difeniltiofen (ETDPhT)
- polieter 28- coroana-8-bis (2,5-difeniltiofen) ( PETDPhT)
- eterul 18-coroana-6
e) Au fost obtinute SSBA-uri prin depunerea compusilor macrociclici urmatoarelor fenotiazinici pe suprafete de aur (111) respectiv nanoparticule de aur:
- 3,7-bis(tertiofen)-2,3 dimercaptometil-1,4 dioxa-benzen-N-etil fenotiazina
(BTTDTiolNEPT)
- BTiol8CH
f) Au fost caracterizate morfologia si proprietatile fizico-chimice si structurale ale SSBA-urilor prin microscopie de forta atomica si spectroscopie de infrarosu.
BACK